Publicat in

19 februarie 2015

Comentarii

0 Comentarii

Localizare pe hartă

Vezi pe harta mare

Martiriul lui Horea, Cloșca și Crișan

Supliciul de pe Dealul Furcilor. Cea mai aspră pedeapsă prevăzută de codul terezian și anume frângerea oaselor cu roata, de jos în sus.

În dimineaţa zilei de 28 februarie 1785, în faţa a 2515 ţărani din 419 comune din comitatul Alba de Jos şi cele învecinate, are loc executarea sentinţei.

 

Horea şi Cloşca au fost împărtăşiţi de preotul ortodox Nicolae Raţ din Maierii Albei Iulia, care le-a scris şi ultima dorinţă.

 

Cloşca a fost cel dintâi frânt cu roata de către gâdele Grancis Rakoczy şi a primit cel puţin 20 de lovituri până a murit. Horea, asistat de preotul Nicolae Raţ, era legat şi ţinut în picioare de doi ucenici ai călăului ca să vadă în ce chinuri va muri tovarăşul său de arme.

 

După execuţia lui Cloşca, Horea a fost urcat pe eşafod, legat, după care au început să-i sfarme picioarele cu roata. Când gândele a început să-l lovească pe Horea, preotul Nicolae Raţ a leşinat şi a fost luat de acolo. După primele lovituri în picioare, la porunca lui Eckard, călăul a mai lovit de câteva ori pieptul lui Horea, după care acesta a murit.

 

Procesul şi martiriul lui Horea, Cloşca şi Crişan era ultimul act din drama răscoalei de la 1784, scrisă cu sânge de iobag român însetat de libertate şi dreptate.

 

Martiriul de la Alba Iulia a fost prilejul ca figurile celor trei conducători ai răscoalei să intre în sufletele şi istoria românilor ca ale unor mucenici legendari ai luptei pentru dezrobirea noastră.

Fapta lor a devenit de atunci un simbol al jertfei pe altarul libertăţii dar şi un izvor de îmbărbătare şi susţinere  a conştiinţei româneşti. În fiecare suflet românesc, ca o comoară ascunsă pâlpâia flacăra aprinsă de Horea, pentru ca la timpul său să renască şi mai cu putere şi să pârjolească tot ceea ce sta în calea libertăţii şi dreptăţii româneşti

 

În contextul desfăşurării răscoalei ţărăneşti transilvănene, Curtea de la Viena se vede obligată să reia acţiunea de reformă socială în Transilvania, să reglementeze raporturile dintre iobagi şi nobili.

 

La 22 august 1785 este publicată patenta imperială prin care se desfiinţa şi în Principat servitutea personală, dependenţa ţăranilor şerbi, care se puteau de acum căsători fără consimţământul domnului de pământ, aveau dreptul să se mute pe alte domenii, în alt sat, să înveţe carte şi meserii, să-şi lase moştenire bunurile pe care au reuşit să le agonisească.

  

Aceeaşi nobilime conservatoare va reuşi anularea celor mai multe dintre reformele iosefiniene, la moartea împăratului, în 1790. Dieta Transilvaniei va amâna vreme de încă trei decenii reglementarea urbarială propriu-zisă şi a raporturilor dintre ţăranii aserviţi şi stăpânii domeniali.

 

Dorin Giurgiu -  Istoria Județului Alba

0 Comentarii

Trimite mesajul
Copyright © 2014 www.turismalba.ro